Transformarile structurii ocupationale si ale continutului ocupatiilor si rolul formarii profesionale in adaptarea fortei de munca la noile cerinte

In contextul necesitatii adaptarii mediului economic si social romanesc la cel european si al alinierii la piata europeana, este importanta cunoasterea dinamicii schimbarilor tehnologice pentru asigurarea competitivitatii, schimbari care determina transformari majorein domeniul ocuparii si formarii profesionale a fortei de munca. Dezvoltarea sistemului de formare profesionala continua, care sa raspunda nevoilor pietei muncii necesita informatii relevante privind evolutia meseriilor si profesiilor, tendintele de evolutie a pietei muncii, nevoile de competente si calificari ale companiilor, gradul de corelare intrecererea si oferta de forta de muncasi identificarea lipsurilor, oferta de programe afurnizorilor de formare profesionalasi adecvarea acesteia la nevoile solicitantilor. Una din directiile de actiune, pentru a asigura necesarul de forta de munca calificata/competente pentru companii, este implementarea programelor de invatare pe tot parcursul vietii in corelare cu evolutiile pietei muncii, prin implicarea partenerilor sociali, a mediului de afaceri, a celorlalteinstitutii/organizatii implicate in sistem.In acest sens, este necesara dezvoltarea unui sistem de formare profesionala continua, transparent si flexibil, cu o puternica implicare a partenerilor sociali, care sa asigure cresterea ocupabilitatii, adaptabilitatii si mobilitatii fortei de muncasi care sa raspunda nevoilor companiilor de forta de munca adecvat calificata.

Ministerul Muncii a initiat, prin Directia Programe si Strategii Forta deMunca, studiul “Evolutia ocupatiilor pe piata fortei de munca din Romania”, care a fost realizat de catre Institutul National de Cercetare Stiintifica in Domeniul Muncii si Protectiei Sociale, cu sprijinul Centrului de Sociologie Urbana si regionala – CURS SA. Aceasta lucrare este destinata unei mai bune cunoasteri a realitatii de pe piata muncii din Romania, in special a cunoasterii schimbarilor structurii sistemului ocupational. Analiza informatiilor relevate de acest studiu, referitoare la formarea profesionala continua in procesul dezvoltarii tehnologice din economia romaneasca, a identificat schimbari semnificative in structura ocupationala a Romaniei, schimbari privind tipul si continutul ocupatiilor: au aparut ocupatii noi, iar pe de alta parte, continutul multor altora a suferit modificari. In anumite ramuri de activitate, unele ocupatii au capatat intaietate, iar altele au devenit invechite si au disparut. Majoritatea ocupatiilor au inregistrat schimbari in continutul muncii. Factorii cauzatori de schimbare in continutul activitatilor sunt: adaptarea la nevoile clientilor, cresterea competitiei si retehnologizarile.P rincipalele competente asociate schimbarilor din continutul muncii sunt: lucrul cu computerul si tehnologiile informationale, rezolvarea problemelor aparute,managementul resurselor si comunicarea.Se evidentiaza ca si competente trans-sectoriale: lucrul cu computerul si cunoasterea limbilor straine (in principal limba engleza).

Cercetarea de tip monografic a unui esantion de ocupatii din campul ocupational aleconomiei romanesti a urmarit sa reliefeze principalele modificari de continut sirelationare a unui numar de 105 ocupatii de tip:

  • „ocupatii dominante”: ocupatii formalizate, cristalizate, cu o anumita„traditie” in structura campului ocupational al economiei romanesti, carecuprind ponderi semnificative din totalul persoanelor ocupate si care prindisparitia lor pericliteaza existenta altor ocupatii pozitionate in sectoarele dinamonte si aval;
  • „ocupatii care si-au schimbat semnificativ continutul”: ocupatii al carorcontinut a fost puternic afectat, in special datorita restructurarilor din economiaromaneasca din anii tranzitiei, dar si apoi, ca urmare a cresterii economice. Seregasesc in servicii, undenatura activitatilor s-a schimbat foarte mult, fiind mult mai orientate spreclient/beneficiar;
  • „ocupatii de strapungere”: ocupatii noi, care apar cu precadere in sectoare noi,cu valoare adaugata ridicata, si care au potential crescut de evolutie.

Tendinte (relevate de studiu):

  • modificarile sectoarelor economiei romanesti genereaza restructurari ale ocupatiilor sub-sumate acestora;
  • dezvoltarea unor sectoare noi de activitate, patrunderea pe noi piete sau nise depiata, dezvoltarea si extinderea sectorului privat, retehnologizarile, adaptarea lanevoile clientilor, cresterea competitiei in domeniu, adaptarea cadruluilegislativ cu cel european, determina schimbari in structura si continutul ocupatiilor;
  • evolutia catre o ocupare flexibila, de calitate, cu precadere sprezona serviciilor, deoarece:
  1. ocupatiile de strapungere se dezvolta pe domeniile noi (pe nise de piata) cu cerinte ridicate privind nivelul si calitatea competentelor necesare,
  2. ocupatiile de strapungere tind sa fie practicate cu program de lucru partial sau cu contract de munca pe durata determinata,
  3. cu cat creste valoarea adaugata a activitatii economice desfasurate, cu atat creste si posibilitatea de motivare a angajatilor prin orar flexibil sauprin posibilitati de reconciliere a vietii de familie cu munca.

Efecte (asupra mediului economic si social):

  • pot aparea deficite de forta de munca calificatain sectoarele noi de activitate/ocupatiile noi, necorelari intre oferta si cererea de forta de muncasi forta de munca necompetitiva la nivel european;
  • apare necesarul de formare – nevoia de actualizare a competentelor fortei demunca prin formare continua;
  • exista riscul de excludere de pe piata muncii a persoanelor fara posibilitatifinanciare de a tine pasul cu schimbarile si a persoanelor varstnice, la careapare cel mai pregnant fenomenul de lipsa/deficit de competente/calificari.

Evaluarea competentelor si aptitudinilor profesionale ale angajatilor a relevant un nivel scazut de cunoastere si utilizare a limbilor straine, management siorganizare, utilizarea tehnologiilor informatiilor si comunicatiilor pentrupersonalul cu studii medii si postliceale, situatie care nu se intalneste lapersonalul cu studii superioare; de asemenea, studiul a reliefat nivelul scazut de participare a angajatilor laformare profesionala continua.Efectele (asupra mediului economic si social): insuficienta participare la formare profesionala a angajatilor determina in timp un deficit de competente si/sau personal calificat, mai ales in sectoarele cu dezvoltare rapida; firmele romanesti au insa nevoie de forta de munca inalt calificata pentru a face fata competitiei dure pe piata europeanasi pentru a fi capabile sa se adapteze continuu schimbarilor; personalul angajat al firmelor romanesti trebuie sa cunoascasi sa apliceacquis-ul comunitar pe sectorul specific de activitate.

Situatia dinamicii firmelor din punct de vedere al schimbarilor tehnologice si corelarea nevoii de pregatire a personalului cu aceste schimbari: 42% dintre reprezentantii firmelor cred ca, la nivelul propriilorfirme au avut loc importante schimbari in ultimii 5 ani in plan tehnologic; schimbarile tehnologice au determinat ca in 67% dintre firme sa fie necesarainstruirea personalului existent; in 22% dintre firme au fost necesare noi angajari, pentru a face fata exigentelorimpuse de noile tehnologii.Impactul shimbarilor tehnologice asupra mediului economic si social:

  • se preconizeaza un impact semnificativ al schimbarilor tehnologice asupra nevoiide instruire (pregatire) a salariatilor si in aceeasi masura, vor avea loc modificari instructura ocupationalasi in continutul ocupatiilor datorate introducerii de noi tehnologii;
  • in regiunile si sectoarele de activitate pentru care se estimeaza intensificari aleschimbarilor tehnologice, vor trebui organizate, prioritar, programe de pregatire indomeniul cunostintelor tehnice/tehnologice.

Tendintele de schimbare ale sistemului ocupational, relevate destudiul “Evolutia ocupatiilor pe piata fortei de munca din Romania”, conduc la o necesitate accentuata de adoptare a unor programe corespunzatoare de formare profesionala continua a fortei de munca, pentru atine pasul cu schimbarile tehnice/tehnologice si cu noile tehnologii de comunicare.Problema formarii profesionale continue este importanta pentru sustinereatransformarii fortei de munca, fiind principalul instrument prin care aceasta se poateadapta la noi cerinte, facilitand astfel mobilitatea intre diferite sectoare de activitate.Elaborarea si aplicarea unor programe corespunzatoare de instruire permanenta a fortei de muncacontribuie la prevenirea deficitelor de forta de muncacalificata/competente pentru anumite domenii si ocupatiile aferente acestora.

Se impune cresterea implicarii partenerilor sociali in stabilirea necesarului decompetente pe piata fortei de munca, astfel incat economia sa dispunain timp util deresurse umane corespunzator calificate.In acest sens, este necesara participarea tuturor actorilor implicati la dezvoltarea unui sistem de formare profesionala continua, flexibil si transparent care sa asigure fortei de muncasanse egale de acces si integrare socio-profesionala.Pentru a maximiza relevanta pe care o are furnizarea formarii profesionale pentru necesitatile pietei fortei de munca, ar trebui consolidata utilizarea diferitelor forme de invatare bazata pe munca. Invatarea bazata pe munca favorizeaza dezvoltarea abordarii rezultatelor invatarii, orientandu-se catre invatarea bazata pe competente, calificarile si evaluarile bazate pe competente (demonstratii ale calificarilor). In acest scop, sunt necesare:cresterea rolului si responsabilitatilor partenerilor sociali in formareprofesionala continua;cultivarea unui climat favorabil participarii la formarea profesionala continuasivalorificarii rezultatelor acesteia, stimularea furnizorilor de formare, astfel incat oferta de formare profesionalacontinua sa satisfaca cererile de formare atat la nivel individual, cat si decompanie.Asigurarea accesului flexibil la formare si calificari: este necesara o mai mare flexibilitate privind modul in care rezultatele invatarii suntobtinute, evaluate si conduc la calificari.Rolul angajatorilorin furnizarea de formare creste si, pe masura ce schimbarea devine mairapida, acestia trebuie sa le ofere angajatilor oportunitati de perioade intensive de formare.

Potrivit studiului „Evolutia ocupatiilor pe piata fortei de munca din Romania”, realizat de Institutul National de Cercetare Stiintifica in Domeniul Muncii si Protectiei Sociale, dinamica schimbărilor tehnologice, competiția antrenează modificarea structurii ocupaționale: anumite ocupații dobândesc întâietate, altele devin redundante și dispar de pe piața muncii, iar ocupații noi pătrund pe (nișe de) piață, determinând dezvoltarea unor noi sectoare de activitate și transformări în conținutul ocupațiilor deja existente. Astfel, în cazul anumitor sectoare de activitate/activități economice se înregistrează creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă, în cazul altora – deficit de forță de muncă adecvat calificată, în măsura în care schimbările survenite în conținutul ocupațiilor determină un spectru al nevoilor de competențe mult mai dinamic și diversificat. Există, prin urmare, riscul de excludere de pe piața muncii a persoanelor la care apare fenomenul de lipsă/deficit de competențe/calificări. Necorelarea sau slaba corelare între cererea și oferta de muncă se corecteaza prin permanenta actualizare a competențelor prin formare continuă. Dinamica pietei actuale a muncii se refera nu doar la aparitia si impunerea anumitor job-uri, la diminuarea importantei/ disparitia altora ci si la modificarea continutului anumitor ocupatii, ceea ce antreneaza modificarea cererii de competente aferente job-urilor deja existente.Inadecvarea se refera deopotriva la lipsa/deficitul de competente si la excedentul de abilitati raportat la conditiile de ocupare a locurilor de munca.

Nepotrivirea/necorelarea competentelor desemneaza, asadar, nu doar insuficienta/lipsa calificarii, dar si supracalificarea in raport cu cerintele locurilor de munca. Sensurile nepotrivirii competentelor sunt supra si sub-calificarea; deficitul de competente (in cazul anumitor sectoare de activitate) poate surveni in acelasi timp cu supracalificarea in cazul altora (atunci cand educatia sau calificarea excede cererea de competente). Or, corectarea unor astfel de inadecvari/ dezechilibre/ disproportii se realizeaza prin FPC.

In urma analizei pietei muncii s-a concluzionat ca cerintele in materie de aptitudini, de competente si de calificari vor creste in mod semnificativ in toate tipurile si la toate nivelurile de locuri de munca; este, prin urmare, necesar sa se garanteze o mai buna compatibilitate pe termen lung intre oferta de competente si cererea de pe piata muncii. Schimbarea industrială și tehnologică aduce cu sine o cerere tot mai mare de lucrători cu calificare medie și înaltă, lăsând deoparte persoanele cu calificare redusă (schimbările tehnologice sporesc cererea de persoane cu un nivel ridicat și mediu de calificare, în detrimentul persoanelor cu un nivel scăzut de calificare): inclusiv ocupațiile care în trecut necesitau un nivel scăzut de competențe solicită din ce în ce mai mult calificări de nivel mediu sau chiar de nivel inalt; in prezent, nivelul calificarilor cerute creste pentru toate categoriile profesionale, inclusiv pentru cele aflate la baza piramidei calificarilor.Se inregistrează o cerere crescanda de forta de munca inalt calificata si dotata de capacitate de adaptare precum si de locuri de munca dependente de competente;cerintele in materie de aptitudini, de competente si de calificari cresc in mod semnificativ in toate tipurile si la toate nivelurile de locuri de munca; de asemenea, se inregistreaza creșterea cererii de competențe în termeni de calificări formale.

Modificarile structurale ale pietei muncii conduc la o polarizare a cresterii numarului de locuri de munca inalt calificate, rezultand scaderea cererii in cazul celor caracterizate de sarcini simple si de rutina, care presupun un nivel scazut de calificare; se produce, astfel, polarizarea locurilor de munca in cadrul profesiilor, cu un important dezechilibru in favoarea locurilor de munca cu inalta calificare.Persoanele cu un nivel oficial scăzut de calificare (sau fără calificare) se vor confrunta cu mai multe dificultăți în găsirea unui loc de muncă în viitor;mai mult, lucratorii cu un nivel scazut de calificare, se confrunta, in permanenta, cu amenintarea somajului (in cazul lucratorilor necalificati/cu nivel scazut de calificare, nivelul somajului este de doua ori mai ridicat decat in randul celor cu nivel inalt de calificare).Este necesara ameliorarea nivelului de calificare si a adaptabilitatii lucratorilor amenintati sau afectati de pierderea locului de munca. In plus, trebuie acordata atentie recalificarilor, formarilor profesionale suplimentare si invatarii de-a lungul vietii.Adultii slab calificati sunt de sapte ori mai putin susceptibili de a lua parte la un program de invatare de-a lungul vietii decat cei cu un nivel de instruire ridicat; prin urmare, sunt necesare ameliorarea oportunitatilor de instruire la toate nivelurile, pentru a promova o forta de munca inalt calificata si receptiva la nevoile economiei,imbunatatirea calificarilor si a adaptabilitatii lucratorilor amenintati sau afectati de pierderea locului de munca.

Consolidarea capacitatii de integrare profesionala a fortei de munca se realizeaza prin imbunatatirea competentelor sale. Dezvoltarea de noi competente reprezinta conditia esentiala a ameliorarii cantitative si calitative a locurilor de munca: sporirea competentelor coincide cu imbunatatirea capacitatii de ocupare a locurilor de munca. Insa ameliorarea competentelor, desi necesara, nu este suficienta; este la fel de necesar sa se garanteze o mai mare concordanta intre competentele oferite si cererea de pe piata muncii.

Necesitatea de a dezvolta, continuu, competențe conforme circumstanțelor economice și sociale fluctuante presupune o abordare a învățării de tip „pe parcursul întregii vieți”, precum și dezvoltarea programelor de formare în sensul calificării, specializării, perfecționării forței de muncă. Învăţarea pe tot parcursul vieţii vine, ca atare, în întâmpinarea modificărilor survenite în structura ocupării, în sensul adecvării la transformările structurale ale pieței interne a muncii și al alinierii acesteia la piața europeană a forței de muncă. Există, ca urmare, o corelație între creșterea economică și procesul de investiție în dezvoltarea resurselor umane: dezvoltarea unei economii de piață funcționale și competitive este condiționată de nivelul de pregătire a forței de muncă.

 

 

Evoluția structurii sectoriale a locurilor de muncă se repercutează  în termeni de categorii profesionale și de niveluri de calificare cerute; antreneaza modificarea conditiilor privind ocuparea/pastrarea locurilor de munca; educatia si formarea trebuie sa se adapteze in consecinta:este necesar sa se garanteze o mai buna compatibilitate pe termen lung intre oferta de competente si cererea de pe piata muncii. FPC trebuie sa le furnizeze cursantilor calificarile relevante in mod direct pentru pietele, in evolutie, ale fortei de munca.Este necesara imbunatatirea capacitatii FPC de a raspunde la cerintele in schimbare ale pietei fortei de munca;FPC trebuie adaptata pentru a garanta ca forta de munca isi poate ajusta calificarile la necesitatile pietei fortei de munca a unei economii care se sprijina pe concepte de formare bazate pe competente. Integrarea necesitatilor pietei muncii in schimbare in furnizarea de FPC pe termen lung necesita o mai buna intelegere a sectoarelor si competentelor emergente si a modificarilor care vor afecta ocupatiile existente.

Acumularea, prin formare continuă, de cunoştinţe şi abilităţi permite îmbunătăţirea poziţiei pe piaţa muncii, conducând în acelaşi timp la creşterea productivităţii; formarea este necesară deopotrivă, pentru individul considerat izolat și pentru societate în ansamblul său (este subsecventă dezvoltării sociale, pe câtă vreme contribuie la asigurarea competențelor solicitate pe piața muncii, astfel încât economia să dispună, în timp util, de resurse umane corespunzător calificate). In ceea ce priveste piata muncii, formarea serveste la transmiterea de cunostinte si de competente, indispensabile daca se doreste indeplinirea cerintelor in continua schimbare si garantarea unui nivel ridicat de ocupare a fortei de munca.Formarea continuă conduce la creșterea ocupabilității, adaptabilității și mobilității forței de muncă: adaptabilitatea și mobilitatea ocupațională ale persoanelor ocupate sunt determinate de diversificarea/ specializarea competențelor/ abilităților profesionale. Formarea profesională continuă este hotărâtoare în susţinerea transformării forţei de muncă, în acord cu modificările survenite în structura ocupațională/ conținutul ocupațiilor, fiind principalul instrument prin care aceasta se poate adapta la noi cerinţe, facilitând astfel integrarea profesională durabilă, dar și mobilitatea ocupațională: ascendentă (coincide cu îmbunătățirea statusului profesional) sau transsectorială (între diferitele sectoare de activitate).

Elaborarea şi aplicarea unor programe corespunzătoare de instruire permanentă a capitalului uman contribuie, așadar, la prevenirea deficitului de forţă de muncă calificată/ de competenţe pentru anumite domenii şi ocupaţiile aferente acestora. În consecință, îmbunătățirea calității forței de muncă prin învățare continuă și formare profesională contribuie decisiv la asigurarea nivelurilor înalte de ocupare – prin menținerea sustenabilă în activitate a forței de muncă. Sau, în alți termeni, formarea este necesară în perspectiva îmbunătățirii capacității persoanelor de a se adapta la locul de muncă, în speță a păstrării unui loc de muncă.

Se impun in special identificarea cerintelor specifice intreprinderilor si corelarea formarii profesionale cu practicile intreprinderilor, dezvoltarea unor competente care sa corespunda mai bine nevoilor intreprinderilor, o mai buna adaptare a oferti educationalela cerintele angajatorilor si incurajarea „invatarii la fata locului”.Oferta de formare profesională continuă trebuie să satisfacă cererea de instruire atât la nivel individual, cât şi de companie. Asigurarea necesarului de forţă de muncă pentru companii este influențată hotărâtor de elaborarea și implementarea programelor de învăţare pe tot parcursul vieţii/ formare profesională, articulate cu evoluţiile pieţei muncii.Masurile active de imbunatatire a capacitatii de insertie profesionala trebuie sa faca legatura intre formare si piata fortei de munca: sa se axeze pe dezvoltarea unor competente care sa corespunda mai bine nevoilor intreprinderilor contribuie la imbunatatirea capacitatii de integrare profesionala si la adaptabilitatea fortei de munca; pe o mai buna adaptare a sistemului educational la cerintele angajatorilor, pe o concordanta intre nivelul educatiei formale si calificarea profesionala, dezvoltarea sistemului de ucenicie si incurajarea „invatarii la fata locului”. Formarea la locul de munca nu se limiteaza la a furniza aptitudini si competente de care intreprinderile au nevoie pentru a se adapta la schimbarile survenite pe piata muncii si pentru a face fata concurentei; ele le permit, in egala masura indivizilor sa-si gestioneze tranzitiile profesionale – cum sunt perfectionarea profesionala sau reconversia – ele amelioreaza angajabilitatea fortei de munca si reduc riscurile excluziunii profesionale.Indivizii trebuie sa fie in masura sa-si administreze in mod activ cariera, precum si sa-si imbunatateasca/amelioreze capacitatea de a-si alege tranzitiile profesionale si de a beneficia de avantajele mobilitatii ocupationale. Indivizii au nevoie de actualizarea competentelor profesionale specifice si de dezvoltarea sistematica a competentelor transversale (utile mai multor profesii si functii). Piata actuala a muncii are nevoie de o forta de munca apta sa actioneze autonom/independent si sa-si utilizeze/aplice competentele dobandite prin invatare in cadrul unui mediu de lucru in schimbare.

Pentru a maximiza relevanta pe care o are furnizarea EFPC pentru necesitatile pietei fortei de munca, ar trebui consolidata utilizarea diferitelor forme de invatare bazata pe munca. Invatarea bazata pe munca favorizeaza dezvoltarea abordarii rezultatelor invatarii in cadrul FPC, orientandu-se catre invatarea bazata pe competente, calificarile si evaluarile bazate pe competente (demonstratii ale calificarilor). Prin urmare, angajatorii ar trebui incurajati sa maximizeze oferta de stagii de formare.Rolul angajatorilor in furnizarea de EFPC creste si, pe masura ce schimbarea devine mairapida, acestia trebuie sa le ofere angajatilor oportunitati de perioade intensive de formare. Accesul flexibil la formare va trebui sa fie combinat cu organizarea flexibila a muncii si a pietei fortei de munca.

 

Concluzii:

  • intrucat modificarile carierei la mijlocul parcursului profesional devin tot mai frecvente, necesitatea modernizarii constante a calificarilor creste si, impreuna cu ea, importanta FPC; prin urmare, ar trebui maximizat accesul la oportunitati de formare la diferite niveluri;
  • formarea continua si invatarea de-a lungul vietii trebuie sa contribuie la racordarea in mod constant a competentelor individuale la schimbarile structurale ale pietei muncii;
  • ca formulare a unui raspuns mai bun la cerintele pietei muncii, formarea profesionala va interveni in sensul rezolvarii problemei subcalificarii sau a inadecvarii calificarii.

 

 

 

Bibliografie:

Evolutia ocupatiilor pe piata fortei de munca din Romania, Institutul National de Cercetare Stiintifica in Domeniul Muncii si Protectiei Sociale;

Formarea profesionala continuain procesul dezvoltarii tehnologice din economia romaneasca, Observatorul National Al Ocuparii Si FormariiProfesionale A Fortei De Munca, Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice – Directia Programe Si Strategii Forta De Munca.