Perceptia angajatorilor asupra (dez)acordului dintre cerintele locurilor de muncasi nivelul sau tipul de educatie/calificare ale angajatilor si asupra rolului formarii in corectarea dezechilibrelor dintre cererea si oferta de forta de munca

Datele macroeconomice existente la nivel national si European (INS si EUROSTAT) demonstreaza ca, in ultimii ani, piata muncii din Romania a cunoscut importante transformari, urmand modelul Uniunii Europene. Piata munciia cunoscut importante transformari in ceea ce priveste structura ocupationala:se inregistreaza reducerea ocuparii in anumite domenii, in special pentru locurile de munca aflate la mijlocul distributiei din punct de vedere al salariilor si cresterii ocuparii in cazul celor care solicita atat calificari ridicate, cat si calificari reduse, asadar o tendinta de polarizare a locurilor de munca atat catre ocupatiile care solicita calificari inalte (si, corelativ, salarii mari), cat si nivel scazut de calificare (salarii mici). Din perspectiva domeniilor de activitate, polarizarea a afectat majoritatea dintre acestea, cel mai expus domeniu fiind cel al serviciilor. De asemenea, se remarca o restrangere a ocupatiilor care solicitacompetente reduse si o crestere a continutului de competente a locurilor de munca.Reconfigurarea pietei muncii inseamna ca unele sectoare de activitate creeaza locuri de munca, in timp ce altele pierd; aparitia unor cerinte de calificare pentru a utiliza eficient noile tehnologii, a introdus reconfigurarea rapida a profesiilor, precum si crearea de noi profesiuni: modificarea raporturilor dintre diferite sectoare (activitati) din economie genereaza un proces continuu de innoire a profesiilor/ocupatiilor, de restructurare a sistemului de cunostinte. In primul rand, apar profesii si calificari noi; in al doilea rand, profesii si calificari insusite inainte isi pierd importanta (unele dintre acestei dispar, in timp ce, pentru altele, cererea se comprima puternic); in al treilea rand, in numeroase situatii, chiar daca profesiile si calificarile se mentin ca atare, continutul acestora, raportul dintre diferitele cunostinte si deprinderi de munca se schimba.

Chiar si acele ocupatii care in trecut necesitau in cea mai mare parte un nivelscazut de competente solicita din ce in ce mai mult calificari de nivel mediu sau chiar de nivel ridicat. Aceasta inseamna ca persoanele cu un nivel oficial scazut de calificare (sau fara calificare) se vor confrunta cu mai multe dificultati in gasirea unui loc de muncain viitor. Exista, de asemenea, date care arata polarizarea ocuparii fortei de munca, salariile persoanelor foarte calificate crescand, in timp ce salariile persoanelor cu un nivel scazut de calificare si cele ale persoanelor necalificate sunt in scadere.

Din punct de vedere sectorial, cateva tendinte s-au manifestat pregnant:  reducerea cererii pentru munca manuala, calificata sau necalificata, odata cu evolutia tehnologica, cresterea cererii de calificari pentru sectorul serviciilor, care a preluat o mare parte din lucratorii ocupati in alte domenii.Polarizarea ocupatiilor a creat provocari pentru sistemul de invatamant, care trebuie sa asigure competentele adecvate. Schimbarile in structura activitatilor economice, dar si polarizarea ocupatiilor a facut sa se discute din ce in ce mai mult pe piata fortei de munca de competente generice sau “soft”. Anchetele realizate arata faptul ca antreprenorii sunt interesati nu numai de cunostinte si competente tehnice si generale, dar si de abilitati comportamentale: antreprenorii acorda abilitatilor comportamentale (abilitatea de a lucra independent, managementul timpului, comunicare), aceeasi importanta acordata celor tehnice generale (limba straina, lucrul cu calculatorul).Schimbarile de ordin tehnologic in cadrul intreprinderilor au antrenat o serie de actiuni de restrangere, extindere, reprofilare sau desfiintare a unor unitati, oferind, in acelasi timp, informatii pretioase cu privire la crearea, respectiv lichidarea de locuri de muncain ansamblul economiei.

Penuria de calificari sau incapacitatea de a face fata recalificarilor la cerere sau in intampinarea pietei fortei de munca exprimasi ele o dezorganizare a pietei fortei de munca. Neconcordanta dintre oferta si cererea de forta de munca este efectul cauzelor educativ-formative, concretizat in final in scaderea populatiei ocupate. Toate transformarile pietei muncii care nu sunt urmate de adaptarea sistemului de educatie creeaza dezechilibre/ neconcordante de natura diferita: dezechilibre/neconcordante in ceea ce priveste nivelul de educatie sau tipul de educatie: sub-educatie/supra-educatie, sub-calificare/supra-calificare, competente peste sau sub cele cerute de locul de munca, deficitul/surplusul de competente sau uzura/pierderea in timp a acestora.

In vederea identificarii neconcordantelor educationale aparute pe piata muncii(deficitul de calificari si neconcordanta de calificari) si a solutiilor pentru o adaptaremai rapida a sistemului educational/de formare la transformarile pietei, a fost realizat studiul „Relatia dintre performantele sistemului educational si cerintele pietei muncii”, bazat pe o cercetare cantitativa ce a avut ca scop investigarea opiniilorangajatorilor referitoare la relatia dintre performantele sistemului educational/de formare si cerintele pietei muncii.Au fost, astfel, analizate diferite categorii de dezechilibre/ neconcordante care pot aparea intre nivelul sau tipul de educatie/formare al persoanelor si cerintele specifice locurilor de munca si evaluat impactul acestora asupra functionarii eficiente a pietei muncii. Principalele teme de cercetare s-au referit la: calificari care sunt dificil de gasit pentru ocuparea locurilor demunca vacante si cauzele acestor dezechilibre; existenta neconcordantelor de calificari/competente cu cerintelelocurilor de muncasi motivele aparitiei acestora; rolul educatiei si formarii in reducerea acestor dezechilibre.Realizarea obiectivului lucrarii a implicat aflarea raspunsurilor la urmatoarele intrebari de cercetare:Care sunt perceptiile fortei de munca asupra relatiei dintre performantele sistemului de educatie si cerintele pietei muncii?; Exista anumite semne care sa ateste existenta neconcordantelor educationale (deficit de calificari, calificari neadecvate, pierderea unor abilitati in timp) pe piata muncii din Romania, conform opiniilor angajatorilor?; Ce masuri pot fi luate pentru corectarea acestor dezechilibre?

Chestionarul, elaborat potrivit temelor mentionate a cuprins intrebari de felul:

– Care este timpul mediu necesar pentru ocuparea unui loc de munca vacant in firma dumneavoastra?

– Existain firma dumneavoastra locuri de munca vacante care nu pot fi ocupate sau sunt dificil de ocupat?

– Care sunt, in opinia dumneavoastra, principalele cauze ale dificultatilor in ocuparea unui loc de munca vacant? Lipsa candidatilor calificati; Lipsa de experienta a candidatilor; Locul de munca este neatractiv(salarii, conditii de munca); Localizarea; Concurenta; Alte cauze.

– Caror motive considerati ca se datoreaza deficitul de candidate calificati pentru anumite ocupatii? Progresul tehnologic rapid si schimbareastructurii cererii de forta de munca; Oferta sistemului de invatamant si relatiasa cu mediul de afaceri; Migratia fortei de munca; Nivelul salarial pentruocupatia respectiva; Concurenta; Alte cauze.

– In raport cu concurenta, la nivel se situeaza salariile oferite de firmadumneavoastra pentru a atrage forta de munca calificata pentru locurile demunca vacante greu de ocupat? (peste medie, medie, sub medie)

– Existain firma dumneavoastra ocupatii pentru care angajatii actuali nu au calificarile necesare, experienta si/sau specializarea pentru a derula activitatile la cel mai eficient nivel? Daca raspunsul este Da, numiti acesteocupatii.

– Principalele motive pentru aparitia unor astfel de deficiente sunt, in general: Lipsa candidatilor cu calificarile necesare in momentulangajarii; Schimbarea cerintelor postului; Inaintarea in varsta a angajatilor sipierderea unor abilitati; Absenta programelor de formare la locul de munca;Mobilitatea fortei de munca; Alte cauze.

– Care competente considerati ca sunt mai putin prezente la angajatii din firma dumneavoastra?

– Care sunt, in general, motivele pentru care firmele nu organizeaza cursuri de formare pentru remedierea unor astfel de deficiente? Costuri;Constrangeri de timp; Lipsa programelor de formare adecvate; Nu le considera necesare sau eficiente; Altele.

In vederea obtinerii de date pentruanaliza deficitului de calificari pe piata muncii si a principalelor cauze ale dezechilibrelor, angajatorilor le-au fost  adresate intrebari referitoare la existenta unor locuri de munca dificil de ocupat, principalele motive ale dificultatii ocupariiunor locuri de munca vacante, principalele motive ale lipsei de candidati calificati pentru anumite locuri de munca.Chiar daca un procent ridicat dintre angajatori apreciaza caincompania lor nu exista locuri de munca care nu pot fi ocupate, un sfert dintre acestia au dificultati in gasirea candidatului potrivit pentru locul de munca vacant.

Analiza deficitului de calificari: principalele cauze ale deficitului de calificari/principalele cauze ale deficitului/lipsei de candidati calificati pentru anumite locuri de muncasunt considerate de catre angajatori cele privind de sistemul de educatie silegatura acestuia cu mediul de afaceri (76,5% dintre respondenti sunt de acord/acord total) si migratia fortei de munca (72,9%). Acelasi procent de respondenti care au considerat ca au dificultatiin gasirea candidatului potrivit pentru un loc de munca, apreciaza ca o partedintre angajatii actuali nu dispun de calificarea, specializarea sau experientanecesare pentru a derula activitatile la ce mai ridicat nivel (24,42%).

Angajatorii consideraprintre cele mai importante cauze pentrudezechilibre (neconcordanta de calificari cu cerintele locurilor de munca) lipsa calificarilor necesare in momentul angajarii (80,2% dintre respondent sunt de acord/acord total) si a programelor de formare (61,6%).In ceea ce priveste categoria de abilitati mai putin prezente la angajatii companiilor, cele stiintifice si tehnologice (IT), respectiv cele lingvistice si decomunicare sunt considerate cele mai importante de catre angajatori (peste50%). In plus, angajatorii au probleme in gasirea unor candidati/angajaticare sa dispuna de cunostinte/competente din domeniul managementului si abilitati precummobilizarea in rezolvarea problemelor noi si pentru indeplinirea sarcinilor derutina.

O metoda eficienta de rezolvare a neconcordantei de calificari seapreciaza ca poate fi organizarea de programe de training/formare pentru angajati.Totusi, nu toate companiile sunt dispuse sa investeascain astfel de activitati,iar principalele motive ale reticentei sunt reprezentate, conform opinieiangajatorilor, de constrangerile de costuri si timp.Rezultatele analizei factorilor care influenteaza cifra de afaceri a firmelor: influenta cea mai semnificativa revine lipsei candidatilor cu calificarile adecvatein momentul angajarii.

Concluzii:

Pentru a afla care este perceptia angajatorilor in ceea ce priveste concordanta dintre cerintele locurilor de muncasi nivelul sau tipul de educatie/calificare/abilitati ale angajatilor a fost realizata o ancheta statistica in randul acestora; cercetarea a avut trei obiective: evaluarea existentei deficitului de calificari si cauzele acestora, analiza neconcordantei de calificari si principalele motive ale aparitiei acesteia, rolul educatiei si trainingului in reducerea acestor dezechilibre.

Atunci cand au fost intrebati despre opinia lor in ceea ce priveste cauzele neconcordantei dintre cerintele locurilor de munca si profilul angajatilor, angajatorii au considerat ca responsabilitatea este impartita intre angajati (lipsa unor abilitati comportamentale: motivatie, responsabilitate), sistemul de educatie (relatie deficitara cu mediul de afaceri) si companii (lipsa de preocupare de a gasi candidatul potrivit, de a-l pregati si motiva).

In contextul transformarilor rapide de pe piata muncii, sistemul de educatie/formare este nevoit sa faca fata provocarilor reprezentate de posibila aparitie a disparitatilor educationale: supra-educatie/sub-educatie, supra-calificare/sub-calificare, competente peste sau sub cele cerute de locul de munca, deficitul/surplusul de calificari, neconcordanta de calificari cu cerintele locurilor de munca; sistemul de educatie trebuie sa faca fata unor provocari importante: sa anticipeze cerintele pietei muncii in termeni de calificari, abilitati si competente, sa atraga companiile in colaborari pentru formarea fortei de munca asigurand competentele cerute la locul de munca.

Adaptarea rapida la schimbarile care survin pe piata muncii este facilitata de policalificarea personalului muncitor. Policalificarea inseamna o pregatire complexa a fortei de munca, in sensul aprofundarii mai multor domenii ale unei meserii, creandu-se astfel posibilitatea trecerii lucratorilor de la o activitate la alta, in functie de cerintele societatii, de modificarile datorate progresului stiintifico-tehnic. (Re)calificarea/reconversia profesionala are menirea sa corecteze dezechilibrele de pe piata fortei de munca, mai ales sub raport structural, sa diminueze fenomenul de inadecvare a instruirii si pregatirii fortei de munca la specificul locurilor de munca ce se ofera la un moment dat. Aceasta presupune anticipari ale mobilitatii profesionale in raport cu schimbarile previzionate ale tehnicilor si tehnologiilor, ale restructurarii locurilor de munca.

In conditiile modificarilor survenite in ceea ce priveste familiile ocupationale si calificarile cerute pe piata fortei de munca, flexibilitatea resurselor umane se constituie intr-un factor hotarator al imbunatatirii ocuparii fortei de munca. Formarea, recalificarea si reconversia profesionala se constituie ca suport al flexibilitatii resurselor umane in functie de cerere, de aplatizare a dezechilibrelor de pe piata fortei de munca. Flexibilizarea fortei de munca reprezinta un obiectiv major, a carui atingere se poate realiza prin initierea si implementarea unor actiuni concrete, concomitente pe mai multe planuri:

  • realizarea unui sistem educational flexibil si eficient, capabil sa anticipeze evolutiile determinate de viteza dezvoltarii si asimilarii progresului stiintifico-tehnic contemporan, astfel incat sa reflecte dinamica exigentelor din economie;
  • efectuarea pe baza structurilor profesionale in schimbare din cadrul sectoarelor a unei analize a tendintelor din domeniul calificarii pe piata fortei de munca, a nevoilor acesteia si a cererii potentiale, incluzand golurile de abilitati/calificari;
  • efectuarea unei analize sistematice a necesarului de calificare, la nivel de sectoare, pentru punerea la dispozitia fortei de munca a informatiei, a sfaturilor si orientarii, in asa fel incat sa se determine rapid resursele educationale care se potrivesc nevoilor specifice;
  • cursurile de formare profesionala (calificare, recalificare, perfectionare, specializare) implementate in functie de rezultatele studiilor privind nevoile pietelor locale de forta de munca;
  • intensificarea proceselor de mediatizare, care sa demonstreze potentialilor cursanti ca alegerea unui curs de reconversie sau perfectionare profesionala trebuie sa se bazeze in primul rand pe elemente rationale si obiective atat in ceea ce priveste optiunile si aptitudinile individuale, cat si cerintele de moment si de perspectiva a pietei fortei de munca;
  • cresterea eficientei cursurilor de calificare/recalificare si redarea increderii populatiei in acestea prin folosirea unui personal calificat (experti, formatori) in domeniul formarii profesionale si a unor tehnici si metode de predare moderne;
  • stimularea angajatorilor sa ofere salariatilor programe de formare profesionala continua, sa organizeze programe proprii de pregatire si perfectionare a angajatilor;
  • monitorizarea si evaluarea periodica a programelor de formare profesionala sub diferite aspecte cum ar fi: organizarea si predarea, evaluarea participantilor, procentul de reusita a acestora in gasirea unui loc de munca;
  • stimularea indivizilor de a investi in propria educatie si perfectionare profesionala;
  • provocarile generate de schimbarile pietei muncii si necesitatea de a actualiza si de a dezvolta periodic competente conforme circumstantelor economice si sociale schimbatoare necesita o abordare a invatarii de-a lungul vietii, precum si sisteme de educatie si formare mai receptive la schimbare. De asemenea, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a promova invatarea in randul adultilor, pentru a creste calitatea sistemelor de orientare si pentru a face invatarea mai atractivain general – inclusiv prin dezvoltarea unor noi forme de invatare si prin utilizarea unor noi tehnologii de predare si de invatare;
  • sistemele de educatie si formare de inalta calitate care sa fie atat eficiente, cat si echitabile, sunt esentiale pentru imbunatatirea capacitatii de integrare profesionala a persoanelor active;
  • educatia si formarea profesionala ar trebui sa permita tuturor cetatenilor sa dobandeasca, sa actualizeze si sa dezvolte pe toata durata vietii atat competente specifice meseriei, cat si competente-cheie necesare pentru a asigura mentinerea unui loc de muncasi continuarea invatarii;
  • promovarea dobandirii de catre toti cetatenii a unor competente transversale fundamentale, cum ar fi competente in mediul digital, „a invata sainveti”, precum si cunostinte culturale;
  • parteneriatele intre comunitatea de afaceri si diferitele niveluri si sectoare ale educatiei, formarii si cercetarii pot contribui la asigurarea unei mai bune concentrari asupra aptitudinilor si competentelor necesare pe piata muncii;
  • studiul si dezvoltarea la locul de munca reprezinta o modalitate prin care oamenii isi pot dezvolta potentialul. Componenta invatarii la locul de munca are o contributie substantiala la dezvoltarea unei identitati profesionale si poate stimula increderea in sine a persoanelor care, in caz contrar, ar putea sa considere ca au esuat. Invatarea la locul de munca le permite celor incadrati in munca saisi dezvolte potentialul, pastrandu-si in acelasi timp veniturile. Este de dorit unn sistem educational si de formare care sa permita invatarea la locul de muncasi in afara acestuia pe baza de fractiune de norma sau cu normaintreaga;
  • educatia si formarea profesionala initialasi cea continua au in comun obiectivul dublu de a contribui la capacitatea de insertie profesionalasi la cresterea economicasi de a raspunde provocarilor mai extinse de la nivelul societatii, in special promovarea coeziunii sociale. Ambele ar trebui sa ofere tinerilor si adultilor, oportunitati atractive si provocatoare de carierasi ar trebui sa atragain mod egal barbatii si femeile, persoanele cu un potential ridicat si cele care, indiferent din ce motive, se confrunta cu riscul excluderii de pe piata fortei de munca;
  • este necesaraimbunatatirea capacitatii educatiei si formarii de a raspunde la cerintele in schimbare ale pietei fortei de munca. Integrarea necesitatilor pietei muncii in schimbare in furnizarea educatiei/formarii necesita o mai bunaintelegere a sectoarelor si competentelor emergente si a modificarilor care vor afecta ocupatiile existente.

Educatia si formarea profesionala pot contribui in mod semnificativ la imbunatatirea ocupabilitatii fortei de munca prin:

  • furnizarea de cursuri de formare de inalta calitate, care se concentreaza asupra invatarii bazate pe munca, adaptata necesitatilor individuale;
  • „sisteme de urmarire” corespunzatoare pentru a monitoriza rata de ocupare a fortei de munca pentru cursanti, in special pentru cei care apartin grupurilor expuse riscurilor;
  • parcursuri educationale personalizate, flexibile si configurate sub forma de module;
  • invatare bazata pe munca; parteneriate intre angajatori, furnizori de educatie/formare, organizatii ale societatii civile si cursanti.

 

Bibliografie:

„Relatia dintre performantele sistemului educational si cerintele pietei muncii”, Cristina Dimian, Monica Roman, Laura Muresan, Academia de Studii Economice Bucuresti, 2012.