Formarea profesionala continua nu este numai o modalitate de dezvoltare personala a angajatilor, ci o investitie superioara in dezvoltarea capitalului uman, cu impact asupra cresterii calitatii muncii. In acest context, prioritatile in domeniu vizeaza concepte precum: invatarea continua; valorizarea invatarii non-formale si informale; recunoasterea competentelor si a calificarilor; asigurarea calitatii in formare; cresterea adaptabilitatii si facilitarea mobilitatii; implicarea tuturor actorilor sociali; ameliorarea retelei de informare, consiliere si orientare profesionala; cresterea participarii la formare; dezvoltarea pietei furnizorilor de programe de formare profesionala continua.
Liniile generale de actiune referitoare la formarea profesionala continua, formulate in politicile elaborate la nivel european si national, sunt valorificate in legislatia privind piata muncii si obtinerea/recunoasterea calificarilor profesionale. Pentru prezentarea acestor aspecte vor fi avute in vedere reglementarile generale (Codul Muncii, Legea privind Formarea Profesionala a Adultilor), precum si alte documente normative din domeniul FPC.
Codul Muncii contine o serie de precizari privind scopurile si formele de organizare a formarii profesionale continue a angajatilor (art. 188-213): principalele obiective ale formarii profesionale a salariatilor au in vedere, pe de o parte, adaptarea salariatului la solicitarile locului de munca (prin actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice), iar pe de alta parte, obtinerea unei calificari profesionale/reconversia profesionala/perfectionarea pregatirii pentru promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale. Aceste obiective pot fi atinse prin urmatoarele forme: cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala; stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca; stagii de practica si specializare; ucenicie organizata la locul de munca; formare individualizata; alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat. In functie de numarul total al angajatilor, angajatorii au obligatia sa asigure participarea periodica la programe de formare profesionala pentru toti salariatii (cu asigurarea cheltuielilor de participare in cazul in care initiativa participarii le apartine) si obligatia de a elabora si aplica anual planuri de formare profesionala.
Legea nr. 375/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor (modificata si completata prin HG nr. 522/2003, HG nr. 887/2004, HG nr. 522/2003, OG nr. 791/2004) precizeaza cadrul general si conditiile specifice de functionare a sistemului de formare profesionala: definitii pentru termenii utilizati in domeniul formarii profesionale a adultilor; obiective ale formarii continue, competente profesionale dobandite, modalitatile de organizare, autorizarea furnizorilor de formare, evaluarea si certificarea programelor, modalitati de finantare.
Astfel:
- obiectivele formarii profesionale a adultilor vizeaza initierea, calificarea, perfectionarea, specializarea, recalificarea, perfectionarea profesionala, calificarea sau schimbarea calificarii pentru: facilitarea integrarii sociale in concordanta cu aspiratiile profesionale ale persoanelor si cu necesitatile pietei muncii; cresterea competitivitatii fortei de munca; dobandirea de noi competente, metode si procedee moderne de lucru;
- competentele profesionale pot fi dobandite in contexte formale (printr-un program organizat de un furnizor de formare profesionala), non-formale (prin practicarea unor activitati specifice direct la locul de munca/autoinstruire) si informale si sunt acreditate prin sistemul de credite transferabile.
- domeniile de formare vizeaza ocupatii, meserii, specialitati si profesii cuprinse in Clasificarea Ocupatiilor din Romania pentru care exista standarde ocupationale/de pregatire profesionala (OMMSSF nr. 35/2004 si OMECT nr. 3112/2004 privind Nomenclatorul Calificarilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare) sau nu exista inca definite aceste standarde (OMMSSF nr. 59/2004 si OMECT nr. 3175/2004). Prin OMECT nr. 4543/2004 si OMMSSF nr. 468/2004 s-a aprobat Procedura de evaluare si certificare a competentelor profesionale obtinute pe alte cai decat cele formale (modificata prin OMECT nr. 3329/2005 si OMMSSF nr. 81/2005);
- finantarea formarii profesionale a adultilor poate fi realizata prin: fonduri proprii ale angajatorilor; bugetul asigurarilor pentru somaj; sponsorizari, donatii, surse externe; taxe de la persoanele participante la programele de formare profesionala. Finantarea FPC din fondurile publice este reglementata prin Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare;
- evaluarea si certificarea competentelor dobandite se realizeaza prin variate forme de certificare, in functie de tipul programului urmat: certificat de calificare profesionala pentru programele de calificare sau recalificare; certificat de absolvire pentru programele de initiere, perfectionare, specializare, precum si la absolvirea fiecarui modul, in cazul programelor de formare profesionala structurate pe module (OMMSSF nr. 501/2003 si OMECT nr. 5253/2003, modificate si completate prin OMECT nr. 3327/2003 si OMMSSF nr. 77/2005). De asemenea, alte reglementari (OMMSSF nr. 701/2003, modificat prin OMMSSF nr. 27/2005, OMMSSF nr. 410/2005) desemneaza modalitatile de recunoastere a calificarilor dobandite in strainatate.
Analiza reglementarilor privind formarea profesionala continua permite sintetizarea urmatoarelor concluzii:
- principalele obiective ale formarii continue vizeaza aspecte precum perfectionarea, conversia si reconversia profesionala etc., accentul fiind pus pe adaptarea si flexibilizarea angajatilor pe o piata a muncii in continua schimbare;
- recunoasterea competentelor profesionale dobandite vizeaza atat contextele formale de pregatire, precum si contextele informale si non-formale de invatare;
- desi reglementarile specifica faptul ca angajatorii au obligatia de a asigura participarea la programe de formare profesionala pentru toti salariatii, totusi nu sunt precizate sanctiunile in cazul neindeplinirii acestei prevederi. De asemenea, faptul ca legea defineste ca formare continua orice „alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat” poate determina situatii frecvente de eludare a obligativitatii angajatorilor pentru sustinerea formarii continue a angajatilor;
- programele de FPC se organizeaza, in general, de catre furnizorii de formare profesionala pentru ocupatii, meserii, specialitati si profesii cuprinse in Clasificarea Ocupatiilor din Romania; pot fi insa organizate si programe de formare profesionala pentru domeniile in care nu exista inca definite standarde ocupationale/de pregatire profesionala.
Cadrul institutional al formarii profesionale continue
In Romania, reglementarile in domeniul formarii profesionale continue sunt aplicate prin intermediul urmatoarelor institutii: Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca si agentiile judetene subordonate acesteia, Autoritate Nationala pentru Calificari.
Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice coordoneaza aplicarea strategiei si politicilor Guvernului in domeniul fortei de munca si formarii profesionale, avand atributii precum: elaborarea de politici, strategii, planuri si proiecte de acte normative si interventie in domeniu; analiza, evaluarea si monitorizarea implementarii Planului National de Formare Profesionala; actualizarea Clasificarii Ocupatiilor din Romania si a Nomenclatorului calificarilor pentru care se pot organiza programe de formare profesionala finalizate cu certificate de calificare; coordonarea activitatii Observatorului National al Ocuparii si Formarii Profesionale a Fortei de Munca (ce furnizeaza expertiza in domeniul ocuparii si formarii profesionale a fortei de munca); exercitarea controlului asupra modului in care sunt organizate si se desfasoara formarea profesionala continua si ucenicia la locul de munca.
Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) are ca principale atributii, exercitate prin intermediul celor 41 de agentii judetene si al Agentiei municipiului Bucuresti si prin cele 88 de agentii locale si 156 puncte de lucru, urmatoarele aspecte:
- implementarea la nivel national, judetean si local a strategiilor si politicilor in domeniul ocuparii si formarii profesionale,
- organizarea, finantarea si prestarea serviciilor de formare profesionala si a celor de informare, consiliere si orientare profesionala adresate persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca sau organizate in vederea prevenirii somajului.
ANOFM organizeaza programe de formare profesionala pentru angajati, precum si programe de formare profesionala gratuite pentru someri. Acestea se organizeaza prin centrele proprii de formare profesionala, prin centrele regionale de formare profesionala pentru adulti si prin furnizorii de formare profesionala autorizati in conditiile legii. De asemenea, reprezentantii ANOFM fac parte din comisiile de autorizare a furnizorilor de servicii profesionale.
Autoritatea Nationala pentru Calificari (cf. Legii nr. 559/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 132/1999 republicata) este organismul cu roluri majore in definirea si asigurarea functionarii formarii continue a adultilor; in acest sens, are urmatoarele responsabilitati: elaborarea standardelor ocupationale si a celor de calificare; realizarea registrului national al calificarilor; certificarea competentelor si a calificarilor (cu principii comune pentru formarea initiala si cea continua, pentru contextul formal, non-formal si informal de pregatire profesionala); asigurarea calitatii sistemului de FPC; coordonarea autorizarii furnizorilor de formare profesionala; consolidarea comitetelor sectoriale si a pregatirii membrilor acestora.
Analiza cadrului institutional al formarii continue evidentiaza varietatea institutiilor cu responsabilitati in domeniu, la nivel central, regional si local, precum si tendinta de descentralizare a rolurilor de decizie cu privire la proiectarea, organizarea, desfasurarea, monitorizarea si evaluarea programelor de formare continua, fapt care reprezinta premisa pentru o mai buna adaptare a ofertei de formare la nevoile diferitelor grupuri tinta.
Furnizori de formare profesionala continua
Reglementarile in vigoare definesc furnizorul de formare profesionala ca prestator al serviciilor de formare profesionala, persoana juridica de drept public sau privat ori persoana fizica care a prevazut in actul de infiintare sau in autorizatia pentru desfasurarea unor activitati independente, activitati de formare profesionala conform codului CAEN. Un furnizor autorizat de formare profesionala este furnizorul ale carui programe se finalizeaza cu certificate de calificare sau absolvire cu recunoastere nationala.
Oferta de formare: schimbarile aparute in cadrul structurii ocupationale a populatiei reprezinta una dintre variabilele care au afectat semnificativ modificarea cererii de forta de munca si implicit modificarea ofertei de formare profesionala. Re-tehnologizarea sau reorganizarea unor ramuri de activitate economica au determinat modificari substantiale ale cererii de forta de munca – in special in ceea ce priveste nivelul de calificare al angajatilor si competentele detinute de acestia. In acest context, se releva o crestere semnificativa a importantei unor grupe de activitati: interactiunea si comunicarea (de ex. activitati de coordonare, organizare, management, administrare, monitorizare etc.); activitati intelectuale (de ex. activitati de inovare, identificare si solutionare de probleme etc.); activitati fizice (de ex. operarea computerelor, control si monitorizare a functionarii noilor echipamente tehnice etc.). Principalele competente asociate acestor schimbari ale structurii ocupationale cerute pe piata fortei de munca sunt specifice sau trans-sectoriale si fac referire la lucrul cu computerul, rezolvarea de probleme, managementul resurselor, comunicare, cunoasterea unei limbi straine. Noile tipuri de competente sunt solicitate in principal categoriilor de angajati cu un nivel inalt de specializare (specialisti cu ocupatii intelectuale si stiintifice, conducatori de unitati economico-sociale).
Oferta de formare profesionala tinde sa se concentreze pe programe pentru calificari complete sau pe programe pentru dezvoltarea competentelor generale.
Sunt opt astfel de competente generale: comunicare in limba oficiala, comunicare in limbi straine, competente de baza in matematica, stiinta, tehnologie, competente informatice, competenta de a invata, competente sociale si civice, competente antreprenoriale, competenta de exprimare culturala.
Programele de formare continua care vizeaza dezvoltarea aceste competente transversale detin o pondere semnificativa in oferta actuala:
– pe de o parte, pentru ca acestea sunt necesare pentru fundamentarea si sustinerea unei pregatiri de specialitate de calitate si constituie premisa pentru mobilitatea pe piata muncii;
– pe de alta parte, pentru ca procedura de autorizare a unor astfel de programe este mai facila, in conditiile in care ANC a recunoscut prin reglementari legislative aceste competente si a stabilit ca nu sunt solicitate standarde ocupationale la autorizarea programelor aferente.
ANOFM organizeaza trei tipuri de programe de formare profesionala continua: programe de formare profesionala pentru angajatii intreprinderilor/firmelor, programele de formare profesionala in functie de nevoile pietei muncii (cursuri in diverse meserii si calificari), precum si programe de formare profesionala pentru someri (persoane aflate in cautarea unui loc de munca). Oferta este gratuita pentru persoanele aflate in cautarea unui loc de munca si pentru persoanele angajate, la cerere si cu acordul/cererea angajatorului (in
anumite conditii).
In afara de cursurile de formare propriu-zise mai exista si alte tipurile de formare profesionala continua. Intre acestea, cele mai des intalnite sunt instruirea la locul de munca,
participarea la targuri, seminarii, conferinte si cercurile de pregatire.
Cea mai eficienta forma de corelare a continutului formarii cu nevoile pietei muncii se realizeaza atunci cand formarea are loc la cererea agentilor economici, iar practica se desfasoara in conditii reale de munca sau cand furnizorii de formare coopereaza strans cu agentii economici din anumite sectoare de activitate.
Concluzie: analiza ofertei de formare continua a angajatilor reliefeaza o serie de domenii prioritare de formare si teme de interes pentru o pondere semnificativa din categoriile luate in analiza, determinate, pe de o parte, de schimbarile implementate la locul de munca sau la nivel general pe piata muncii si, pe de alta parte, de nevoile de dezvoltare personala a acestora.