Angajati aflati in situatie de risc pe piata muncii

Cresterea exigentelor in ceea ce priveste calitatea si competitivitatea fortei de munca a creat noi oportunitati pentru formare, dezvoltare profesionala si investitii in capitalul uman, dar, in acelasi timp, a intensificat presiunile asupra persoanelor, grupurilor si comunitatilor expuse riscului de a nu face fata acestor exigente fiind astfel, expuse posibilitatii de a pierde locul de munca. Se confirma, astfel ecuatia relatiei dintre ocupare si insertie: competentele insuficiente sau inadecvate reduc sansele de ocupare (intre participarea la formarea continua si ocuparea pe piata muncii exista multiple interdependente care trebuie integrate in si adresate prin politici/masuri, vizand in acelasi timp formarea, ocuparea si incluziunea sociala). Axul acestei ecuatii este invatarea pe tot parcursul intregii vieti. Avand in vedere interdependenta dintre ocupare si incluziune, pe de o parte, si dintre calificare si formare continua, pe de alta parte, evitarea excluderii ocupationale si sociale se poate obtine prin stimularea participarii la formarea continua a competentelor angajatilor aflati in situatie de risc pe piata muncii.

Adultii aflati in situatie de risc pe piata muncii/potentialele categorii de risc sunt salariati cu nivel scazut de educatie, angajati/incadrati ca necalificati sau pe pozitii cu un nivel scazut de calificare calificare redusa sau necalificati.  Prin urmare segmentul de populatie cu un nivel mai redus de calificare, este in cel mai inalt grad expus riscului de excludere de pe piata muncii. Riscul este un agregat de factori motivationali si organizationali, un nivel de expunere suplimentara pentru persoanele si companiile care nu reusesc sa investeasca la timp si eficient in formarea si actualizarea competentelor profesionale. In aceasta perspectiva, solutiile trebuie sa vizeze deopotriva demersuri de responsabilizare si de formare.

Potrivit studiului “Ancheta privind participarea la formarea continua a angajatilor aflati in situatie de risc pe piata muncii”, aproximativ 20% dintre angajati au constiinta riscului (vulnerabilitatea ocuparii, insuficienta calificarii dobandite pana in prezent, nevoia de adaptare si de schimbare); de asemenea aproape 40% dintre cei ce resimt riscul pierderii locului de munca apreciaza ca au sanse scazute de reangajare. Participarea la formarea continua si capitalul de competente acumulate prin invatarea permanenta dau mai multa incredere in propriul potential si in sansele angajarii. Totusi, potrivit Observatorul National Roman, beneficiarii de oportunitati sporite de formare apartin, indeosebi, categoriilor de forta de munca inalt calificata. Pentru personalul de executie oferta de formare este sporadica, de scurta durata si, in general, are ca scop acoperirea unor nevoi imediate. Oferta de formare destinata cresterii flexibilitatii fortei de munca este, de asemenea, limitata: programe de policalificare sunt oferite de 40% dintre companii, iar de recalificare – de 23%.

Specificul angajatilor in situatie de risc este analizat din perspectiva: nivelului de educatie si formare profesionala initial; statutului ocupational si profesional; locului de munca ocupat si a parcursului profesional; reprezentarilor asupra nivelului de risc pe piata muncii si a cauzelor acestuia; constientizarii si asumarii riscurilor pe piata muncii; experientelor, reprezentarilor/atitudinilor legate de formarea profesionala;  reprezentarilor asupra impactului si importantei formarii; nevoilor de formare si motivatiei privind participarea la formare;  provocarilor si oportunitatilor privind activitatilor de formare profesionala continua. Creionarea profilul grupui de risc permite identificarea oportunitatilor si barierelor privind participarea la formare a categoriilor de angajati in situatie de risc pe piata muncii, identificarea domeniilor prioritare de interventie pentru masuri/propuneri de politici din domeniul educatiei, formarii profesionale si ocuparii.

Specificul locului de munca al angajatilor din grupul de risc: exista un deficit important in ceea ce priveste calificarea pentru postul ocupat; caracteristica angajatilor investigati este, tocmai, nivelul scazut sau chiar lipsa unei calificari pentru locul de munca detinut in asociere cu alte caracteristici individuale sau de context (de exemplu, sprijinul companiei pentru recunoasterea/dobandirea unei calificari); lipsa unei calificari certificate printr-o diploma reprezinta una dintre cele mai importante surse de risc pe piata muncii pentru angajatii investigati. Alaturi de absenta unei calificari pentru postul ocupat, situatia de dezavantaj este accentuata de faptul ca angajatii expusi riscului de excluziune profesionala au o experienta redusa a unui curs de calificare (13%) sau a unui program de calificare prin formare la locul de munca (10%). Mai putin de 4% dintre angajatii din aceasta categorie declara ca urmeaza, in prezent, un curs de calificare pentru postul detinut. In randul angajatilor care au totusi, o calificare pentru meseria pe care o practica, obtinuta printr-un curs de formare (30%) sau la locul de munca (20%), exista o pondere importanta a persoanelor care nu detin o diploma care sa certifice in mod formal competentele profesionale pe care le detin (42%).

Domenii de activitate ale companiilor angajatilor apartinand grupului de risc: cele mai bine reprezentate domenii de activitate ale companiilor in care lucreaza actorii investigati sunt din domeniul serviciilor (comert, reparatii auto si bunuri) si al industriei (industrie prelucratoare), agricultura. Alte domenii care au o frecventa relativ ridicata sunt cele din domeniul constructiilor si al hotelurilor si restaurantelor in timp ce domeniile cel mai putin prezente sunt cele din domeniul pisciculturii, industriei extractive, intermedieri financiare si al tranzactiilor imobiliare. Forma de proprietate a firmei pentru care lucreaza angajatii aflati in situatie de risc: cea mai mare parte aacestor angajati lucreaza intr-o companie privata (cu capital majoritar sau integral privat). Majoritatea angajatilor din grupul analzat lucreaza in companii cu un numar redus de angajati: micro-intreprinderi (sub 10 angajati) si intreprinderi mici (11-50 de angajati).

In afara deficitului de educatie si a lipsei unei calificari pentru locul de munca actual, angajatii in situatie de risc pe piata muncii par sa se confrunte si cu un anumit deficit de imagine in randul angajatorilor lor. Un prim argument in acest sens este furnizat de modul in care isi motiveaza angajatorii recrutarea personalului din aceste categorii: mai putin de o treime dintre angajatori au apreciat calificarea pe care o detineau subiectii in momentul angajarii, insa nu este clar daca ceea ce se reclama este lipsa unei calificari relevante pentru domeniul respectiv de activitate, un nivel insuficient al calificarii sau, pur si simplu, absenta unei certificari formale. Un indicator al faptului ca unii angajatori au realizat distinctia intre o diploma si competentele pe care o diploma le poate certifica se regaseste in diferentele dintre frecventa motivului “calificarea candidatului” si “competentele profesionale bune”. In cazul angajatilor expusi riscului pierderii locului de munca, recrutarea are importante ratiuni extrinseci, negative: 40% dintre angajatori au declarat faptul ca au angajat acesti lucratori pentru ca nu au gasit un alt candidat calificat adecvat. Numai unul din cinci angajatori considera ca angajatii din aceasta categorie au competente profesionale care-i recomanda pentru locul de munca ocupat si, la fel de important, numai o treime considera ca au calitati

personale potrivite. Mai mult, situatia de dezavantaj este intarita si de procentul ridicat de angajatori (peste o treime) care declara ca recrutarea acestor angajati s-a realizat in special pentru ca presupun costuri mai reduse de personal.

Masura in care angajatii din grupul de risc investigat constientizeaza diferitele categorii de riscuri la care sunt expusi, din perspectiva pietei muncii: In conditiile unei piete a muncii tot mai dinamica, stabilitatea locului de munca reprezinta adesea un obiectiv greu de atins. Mediul economic impune schimbari rapide cu influente asupra politicilor de personal. Pe de alta parte, indivizii tind sa isi construiesc traiectorii profesionale mai flexibile in cautare de noi experiente de munca, noi provocari sau pur si simplu un loc de munca mai bine platit. Unele estimari arata chiar ca in viitorul apropiat o persoana va avea in medie 4-5 locuri de munca in viata activa. Concomitent cu aceasta tendinta de accentuare a mobilitatii si flexibilizarii traseelor profesionale, societatea contemporana se confrunta insa cu probleme sistemice cum ar fi: somajul, inadecvarea competentelor cu cerintele specifice la locul de munca, inechitati de acces si de reusita pe piata muncii cauzate de niveluri inegale de dezvoltare a capitalului uman, mai ales in cazul unor categorii dezavantajate de populatie. Tocmai aceste categorii sunt cele care sunt expuse riscului pe piata fortei de munca, fie ca sunt in situatia de a nu isi gasi un loc de munca adecvat, fie ca sunt in risc de a pierde, din diferite motive, locul de munca pe care il detin la un moment dat.

In incercarea de a identifica perceptiile subiective ale angajatilor si angajatorilor cu privire la situatia de risc pe piata muncii pe care le resimt angajatii, studiul a urmarit identificarea riscului potential de pierdere a locului de munca actual, perceptiile subiectilor privind cauzele unui astfel de risc, dar si strategiile prin care acestia imagineaza depasirea unei eventuale situatii de esec pe piata muncii. Diferentele privind perceptia riscului de pierdere a locului actual de munca (amenintarea, insecuritatea locului de munca): siguranta locului de munca actual reprezenta o certitudine pentru aproximativ 60% dintre absolventii de niveluri superioare de educatie alati in primii ani ai carierei, fata de 50% in cazul tinerilor cu nivel mai redus de educatie; o ponderea mai ridicata din randul tinerilor cu varste intre 18-24 de ani (26,6%) isi exprima incertitudinea cu privire la pastrarea/pierderea locului de munca, fata de 19,2% dintre tinerii care au absolvit niveluri mai inalte de educatie. Experienta formarii continue in care au fost implicati unii dintre angajatii chestionati nu conduce in mod automat la un sentiment mai ridicat de securitate a locului de munca, comparativ cu cei care nu au participat la nici o forma de calificare sau recalificare.

Astfel, aproape 24% dintre angajatii care au parcurs un program de calificare sau recalificare isi simt locul de munca amenintat, in cazul celor care nu au dobandit nici o calificare, proportia corespunzatoare fiind de 18%. In comparatie cu nivelul mai scazut de incredere in formarea profesionala continua inteleasa ca un garant al pastrarii locului de munca, de o mare incredere se bucura, in randul angajatilor cu nivel redus de calificare, orice tip de calificare obtinuta in scoala. Astfel, dobandirea unei calificari prin sistemul de formare initiala echivaleaza cu stabilitatea ocuparii pe cata vreme, frecventarea ulterioara a unui curs de calificare (forma de invatare continua) sau calificarea/instruirea la locul de munca nu indeparteaza (in opinia angajatilor) amenintarea privind pierderea locului de munca.

Lipsa calificarii in raport cu postul ocupat reprezinta o ingrijorare in ceea ce priveste pastrarea locului de munca actual pentru aproape o treime din angajati: ponderea celor necalificati corespunzator postului care resimt riscul de pierdere a locului de munca este de 28%. In functie de forma de incadrare in munca, in cazul tuturor grupurilor, cei mai amenintati ca isi vor pierde locul de munca se declara cei care lucreaza cu norma intreaga in baza unui contract individual de munca, dar sunt angajati cu statut temporar. Un nivel ridicat de insecuritate cu privire la locul de munca se inregistreaza de asemenea in cazul celor care lucreaza fara contract de munca. Vechimea in munca reprezinta un factor de incredere in ceea ce priveste pastrarea locului de munca actual: astfel, cu cat vechimea in munca este mai mare, cu atat ponderea celor care se simt amenintati de riscul de pierdere al locului de

munca este mai mica. In raport cu numarul de locuri de munca ocupate pana in prezent, tendinta generala este ca ponderea pesimistilor care cred ca sunt in risc sa isi piarda locul de munca sa creasca pe masura ce acestia schimba 2-3 locuri de munca, rata acestora reluand insa o tendinta de scadere in cazul celor care au deja experienta schimbarii a peste 3-4 locuri de munca.

Cauze ale situatiei de risc

• din punctual de vedere al angajatilor: ponderea cea mai importanta a angajatilor care se simt in risc de pierdere a locului de munca inteleg aceasta situatie ca un efect nedorit al dificultatilor economice cu care se confrunta firma in care lucreaza (reduceri de personal, somaj tehnic, reduceri salariale etc.). De asemenea, angajatii care declara ca sunt in risc de pierdere a locului de munca apreciaza ca aceasta situatie este cauzata si de faptul ca nu detin o calificare corespunzatoare locului de munca actual (24%).
• din punctul de vedere al angajatorilor, cel mai important motiv de pierdere a locului de munca il reprezinta situatia economica dificila cu care se confrunta firma (situatia economica a firmei este perceputa ca un risc de pierdere a locului de munca – 40% dintre angajatorii respondenti). O proportie importanta a angajatorilor mentioneaza printre cauzele riscului de pierdere a locului de munca corespondenta dintre competentele angajatilor si noile cerinte ale locului de munca. Lipsa de experienta in munca este declarat ca element de risc de 10% dintre angajatori.

Diferente privind perspectivele de angajare in eventualitatea pierderii actualului loc de munca

In varianta ipotetica a pierderii locului de munca actual, aproximativ 19% dintre angajatii chestionati apreciaza ca au sanse mari sa se reangajeze, in timp ce aproape de doua ori mai multi isi apreciaza sansele ca fiind relativ scazute. Starea de incertitudine cu privire la un eventual nou loc de munca se constata de asemenea, in cazul angajatilor investigati, proportia celor care nu stiu ce se va intampla cu e in situatia in care isi vor pierde locul de munca fiind destul de ridicata. Experienta de formare continua influenteaza in mod semnificativ nivelul de incredere in eventualitatea gasirii unui loc de munca. Astfel, sunt mai optimisti ca isi pot gasi cu usurinta un loc de munca cei care au urmat un curs de calificare/recalificare sau cei care s-au calificat la locul de munca, comparativ cu cei care nu au urmat niciodata un astfel program. De asemenea, analiza statistica in raport a evidentiat urmatoarele corelatii semnificative: proportia celor optimisti in legatura cu perspectiva unui

nou loc de munca este mai ridicata in cazul celor care au dobandit pe parcursul carierei si o alta calificare (cu diploma recunoscuta) in afara celei obtinute prin ultima scoala absolvita; cei care sunt mai increzatori ca isi vor gasi un loc de munca mai usor fac parte din categoria celor care sunt dispusi sa plateasca din propriul buzunar un curs de formare; cu cat cuantumul din salariu alocat pentru formare este mai ridicat, cu atat este mai probabil ca nivelul de incredere intr-un nou loc de munca sa creasca. Dificultatile de reangajare, in eventualitatea pierderii actualului loc de munca: lipsa calificarii sau detinerea unei caliicari care nu mai este cautata pe piata muncii sunt mentionate drept principale obstacole in gasirea unui nou loc de munca.

Situatia defavorizata, datorata nivelului scazut de educatie si calificare sau incadrarii pe posturi sub nivelul de educatie si pregatire profesionala, se manifesta si prin accesul/ participarea limitata la formare. Este o concluzie care semnaleaza barierele privind participarea la cursuri de FPC a categoriilor de personal cu nivel scazut de calificare/ necalificat, proportia redusa a acestora la forme de instruire/calificare la locul de munca. Programele de formare profesionala continua organizate de firme/companii sunt destinate, prioritar, personalului din grupele ocupationale conducatori in unitatile economico-sociale, specialisti cu studii superioare, precum si tehnicienilor, maistrilor si celor asimilati, personal inclus, in general, in categoriile upper management si middle-management. Oferta este foarte redusa pentru lucratorii operative in servicii, comert si asimilati, precum si pentru operatorii la instalatii si masini, asamblori de masini, echipamente si alte produse. Si bineinteles, cu atat mai putin prezenta, in cazul muncitorilor necalificati. Aceasta diferentiere privind oportunitatile de formare in functie de grupa ocupationala reflecta astfel faptul ca sansele cele mai mari de participare la diferite programe de formare, de mai lunga durata si care presupun costuri mai ridicate, la programe care permit atat dezvoltarea competentelor profesionale, cat si a altor tipuri de competente (sociale, de comunicare etc.) apartin personalului mai inalt calificat, celelalte categorii fiind relativ marginalizate in cadrul politicii firmelor privind dezvoltarea resurselor umane.

Participarea la cursuri de FPC variaza in functie de o serie dintre variabilele: 1) rata de participare la formare inregistreaza, in general, un trend ascendent, pe masura ce nivelul de educatie este mai inalt; 2) grupa ocupationala (asociata si cu nivelul de educatie) actioneaza, de asemenea, ca important factor discriminator, procentul de participare la cursuri de FPC fiind cel mai redus in cazul angajatilor incadrati ca necalificati. Analiza experientei de formare a angajatilor, cu accent asupra participarii la programe de formare profesionala continua, a evidentiat faptul ca situatia defavorizata a acestora – datorata nivelului scazut de educatie si calificare sau incadrarii pe posturi sub nivelul de educatie si pregatire profesionala – se manifesta si prin accesul/participarea limitat/a la formare. Nivelul ratei de participare este cel mai scazut in cazul celor angajati ca necalificati.

 

 

Concluzii:

Specificul locului de munca si ruta profesionala a angajatilor expusi riscului de excudere profesionala:

• exista un deficit important in ceea ce priveste caliicarea pentru postul ocupat, observabil in cazul tuturor categoriilor de angajati investigati. Situatia de dezavantaj a acestora este accentuata de faptul ca au o experienta redusa a unui curs de calificare sau a unui program de caliicare prin formare la locul de munca.
• cele mai bine reprezentate domenii de activitate ale companiilor in care lucreaza actorii investigati sunt din domeniul serviciilor (comert, reparatii auto si bunuri) si al industriei prelucratoare;
• cea mai mare parte a angajatilor investigate lucreaza intr-o companie privata (cu capital majoritar sau integral privat);
• majoritatea lucreaza in companii cu un numar redus de angajati: microintreprinderi (sub 10 angajati) si intreprinderi mici (11-50 de angajati);
• in afara deicitului de educatie si a lipsei unei calificari pentru locul de munca actual, angajatii se confrunta si cu un anumit deficit de imagine in randul angajatorilor lor. Astfel, mai putin de o treime dintre angajatori au apreciat nivelul profesional al subiectilor in momentul angajarii (calificarea, competentele profesionale), motivele invocate pentru recrutare fiind preponderent din alte arii (calitati personale, costuri cu salarii mai reduse sau chiar imposibilitatea de a gasi forta de munca avand calificarea necesara).

Reprezentari asupra riscului pe piata muncii:

• cei mai amenintati de eventualitatea pierderii locului de munca actual se simt angajatii (incadrati ca) necalificati. Desi lipsa calificarii in raport cu postul ocupat reprezinta o ingrijorare in ceea ce priveste pastrarea locului de munca actual, experienta formarii continue in care au fost implicati unii dintre angajatii chestionati nu conduce in mod automat la un sentiment mai ridicat de securitate a locului de munca;
• angajatii firmelor private declara in ponderi mai ridicate ca isi simt amenintat locul de munca, fata de cei care lucreaza la stat. Cu cat firma are mai multi angajati, cu atat ponderea celor optimisti ca isi vor pastra locul de munca creste. Cu cat vechimea in munca este mai mare, cu atat ponderea celor care se simt amenintati de riscul de pierdere al locului de munca este mai mica. In raport cu numarul de locuri de munca ocupate pana in prezent, tendinta generala este ca ponderea pesimistilor care cred ca sunt in risc sa isi piarda locul de munca sa creasca pe masura ce acestia schimba 2-3 locuri de munca, rata acestora reluand insa o tendinta de scadere in cazul celor care au deja experienta schimbarii a peste 3-4 locuri de munca;
• o pondere relativ importanta dintre angajatori considera ca angajatii al caror profil a fost conturat la nivelul studiului, sunt mai expuse riscului de a-si pierde locul de munca actual, in comparatie cu alte categorii de personal;
• in varianta ipotetica a pierderii locului de munca actual, aproximativ 19% dintre angajatii chestionati apreciaza ca au sanse mari sa se reangajeze, in timp ce aproape de doua ori mai multi isi apreciaza sansele ca fiind relativ scazute;
• angajatii din mediul urban sunt mai optimisti in legatura cu perspectiva unui nou loc de munca. Femeile par a fi in general mai pesimiste si mai nesigure in viitorul lor profesional decat barbatii, ponderea cea mai ridicata a femeilor neincrezatoare ca isi vor gasi usor un loc de munca inregistrandu-se in grupul celor de peste 40 de ani cu nivel redus de calificare (64% fata de 46% in cazul barbatilor din acelasi grup). Experienta anterioara de formare continua influenteaza in mod semnificativ nivelul de incredere in eventualitatea gasirii unui loc de munca. Astfel, sunt mai optimisti ca isi pot gasi cu usurinta un loc de munca cei care au urmat un curs de calificare comparativ cu cei care nu au urmat niciodata un astfel de program. Proportia celor optimisti in legatura cu perspectiva unui nou loc de munca este mai ridicata in cazul celor care au dobandit pe parcursul carierei si o alta caliicare (cu diploma recunoscuta) in afara celei obtinute prin ultima scoala absolvita. Cu cat cuantumul din salariu alocat pentru formare este mai ridicat, cu atat este mai probabil ca nivelul de incredere intr-un nou loc de munca sa creasca;
• dificultatile pe care le imagineaza angajatii in eventualitatea gasirii unui loc de munca sunt in cea mai importanta proportie legate de sentimentul de dezorientare pe piata muncii determinat de situatiile economice dificile ale firmelor. Lipsa unei calificari este mentionata de asemenea, ca un obstacol importat in aceasta privinta.

Reprezentari si atitudini cu privire la formarea profesionala continua:

• cu cat nivelul de educatie al angajatilor creste, cu atat aprecierile privind importanta formarii sunt mai accentuate. Aceste date sustin ideea sociologica conform careia cererea de educatie creste proportional cu nivelul de educatie absolvit;
• increderea in formare este mai accentuata in randul angajatilor care lucreaza in domenii care in mod traditional pun accent pe formare, o sustin si o valorifica la locul de munca. Acestea sunt ariile ocupationale in care inovatia si schimbarea la nivelul tehnologiilor si metodologiilor de lucru este mai rapida, iar formarea cu acest scop devine conditie necesara;
• aproape jumatate dintre angajatorii investigati au preocupari in implicarea in formare a angajatilor din grupurile de risc. Se remarca totusi ponderea ridicata a firmelor care nu intentioneaza sa implice angajatii in formare, precum si procentul mare al celor care nu au un plan de dezvoltare pe termen scurt sau mediu pentru angajatii proprii aflati in situatie de risc
• investitia financiara in formare este o problema pentru angajatii in situatie de risc. Acestia sunt dispusi sa aloce pentru formare procente reduse din veniturile proprii intrucat aceste venituri sunt reduse si au alte prioritati: aproximativ unul din trei angajati indica dificultatile economice, ceea ce demonstreaza faptul ca nivelul actual al veniturilor este insuficient pentru acoperirea taxei de participare si/sau a costurilor de deplasare, materiale suport etc;
• aproape jumatate dintre angajatori afirma faptul ca organizatia nu are resurse financiare adecvate pentru formarea angajatilor aflati in situatie de risc de excluziune ocupationala si una din patru ca formarea nu reprezinta o prioritate pentru nicio categorie de angajati.

 

 

 

Bibiliografie:

Ancheta privind participarea la formarea continua a angajatilor aflati in situatie de risc pe piata muncii, autori: Vlad Achimescu; Magdalena Balica; Cezar Birzea;                   Ciprian Fartusnic; Irina Horga; Mihaela Jigau; Laura Tufa; Bogdan Voicu, Bucuresti, 2010.